Prigoana iminentă
autor: Nichifor Nicu
16/08/2024

Se-aude-un zăngănit de arme
De undeva, din depărtare
Ce vrea credința să o sfarme
Și pe creștini să îi omoare.

Se-aude-un plânset mare-n cor
Înfășurat de multă teamă.
E tulburare în popor
Între copii, tată și mamă.

În turmă-i multă dezbinare
Iar unitatea-i luată-n glumă.
Căci rugăciunea n-are floare
Fugim de ea ca de o ciumă.

Prigoana celor sfinți, e-aproape
E iminentă, va veni.
Iar noi avem somnul pe pleoape
Și nu ne pasă ce va fi.

Ne tot certăm, facem partide
Pe grupulețe ne-mpărțim
Ne aruncăm vorbe acide
Și zilnic mai mult ne mințim.

Suntem ca niște cai turbați
Fără stăpân, fără control.
Spiritual, suntem deshidratați
Iar sufletul ne este gol.

Purtăm în suflet și în minte
O răzbunare criminală
Dar Dumnezeu vede și simte
Că ne va fi cândva fatală.

De-aceea încă are milă
Și bunătate pentru noi.
El nu rupe-a iubirii filă
Ne-ascunde de furtuni și ploi.

De-aceea încă ne mai ține
Și ne mai poartă Dumnezeu.
El știe că nu suntem bine
Nici eu, nici tu, amicul meu.

De-aceea încă ne vorbește
Și ne luminează calea.
Domnul încă ne iubește
Și ne stinge-n suflet jalea.

De-aceea încă se aude:
„Trezește-te, poporul meu
Și nu fugi, nu te ascunde,
Căci Eu văd tot, sunt Dumnezeu”

Să mergem dar cu-ncredințare
La luptă pentru Paradis.
Și să rămânem în picioare
Căci vine Domnul, a promis3.

Să strângem rândurile-acum
Și să trăim în unitate
Căci vine Domnul, e pe drum
Fii gata, dragă soră, frate.

Să ținem strâns steagul dreptății
Și ochii ațintiți în sus.
Și-n dimineața dimineții
Vom fi răpiți de-al nost” Isus.

Credința să ne fie farul
Nădejdea, ancoră mereu.
Să nu ne părăsească harul
Nici dragostea din Dumnezeu.

Cântând un imn de biruință
Pe cale să înaintăm
Să fim statornici în credință
Și-n Domnul să ne ancorăm.

Să-L așteptăm în părtășie
Pe Cel ce-a spus că va veni
El ne va duce-n veșnicie
Și-n veci de veci noi vom trăi.